Adevărul ascuns

Ea atunci schimbă glasul şi bătaia lăutei, o ciupi uşor şi cântă stihurile poetului:

Amar e-al despărţirii negru ceas!
Oare mai pot eu să-l îndur cumva?…
Trei căi se-arată înaintea mea:
Să pier, să plec, sau pradă să mă las –
Şi toate trei sunt chin şi spaimă grea.

Cum să aleg, ce drum să mai aleg,
Eu, cea topită toată de iubire
Pentru-o făptură mai presus de fire
Care-mi supune sufletul întreg
Şi mă târăşte-n neagră înrobire?

Versurile sunt din povestea spusă de vestita Şeherazada în a patruzeci şi noua noapte şi au ajuns la noi tălmăcite de Haralambie Grămescu, în al treilea volum al celor „O mie şi una de nopţi”, tipărit de editura Erc Press în anul 2009.

Iar eu n-am de gând să vă spun povestea – e poveste, o născocire frumoasă, de adormit copii cuminţi şi de amăgit (sau potolit) sultani ţicniţi. O să vă ofer adevărul ascuns în spatele poveştii. Adevărul despre „neagra înrobire”.

Neagră…

Ce e neagră şi fierbinte, la cucoane dinainte?

Indiferent dac-aţi ghicit sau nu, vă spun eu că e cafeaua şi că frumoasa (nu cucoană, ci cadână) care-a cântat stihurile de mai sus era moartă după licoarea cu caimac, fiartă pe îndelete, la nisip.

Şi ştiţi ce-a fost în stare să facă sultanul care-o iubea nebuneşte?

Ei bine, a făcut nici mai mult nici mai puţin decât o călătorie în viitor. Fiindcă-i spusese lui un duh – în schimbul eliberării din sticla sa cetluită  – că, pe la-nceputul mileniului al treilea, poate ajunge la magazinul MarketOnline.ro, de unde, pentru o nimica toată din aurul lui, poate cumpăra o minunată cafetieră profesională, în schimbul căreia frumoasa cadână cafegioaică îi va dărui dragostea ei eternă.

Şi duhul n-a minţit. Sultanul şi cadâna lui favorită au trăit fericiţi aproape un veac şi s-au stins înconjuraţi de copiii şi nepoţii cărora le-au lăsat moştenire secretul palpabil al fericirii lor: cafetiera Arzum.

Iar eu am istorisit acesta pentru SuperBlog 2015.

Anunțuri